Interviu Mr. Wilmark Rizzo Hernandez

Cel mai celebru profesor de dans din România – Wilmark Rizzo Hernandez – ne-a acordat un interviu în exclusivitate  pentru Clubul de Parenting despre provocarea de a fi tată.

Cum te-ai schimbat de cand ai devenit tata?

Wilmark:

Odată ce ai devenit parinte vin foarte multe responsabilitati in acelasi timp cu satisfactiile pe care le ai. Viziunea ta asupra vietii, asupra modului de a trai in comunitate se modifica radical. Faptul ca incepi sa te gandesti ca trebuie sa faci lucrurile in viata nu pentru tine, nu pentru familia ta de acum, ma refer inclusiv la copiii pe care ii ai, ci pentru generatiile care vin.

Ei sunt cei care se vor bucura de fapt de tot ceea ce construiesti. Cred ca asta a fost cel mai mare declic pe care l-am avut : sa imi dau seama ca, wow !! Stai ca noi muncim de fapt pe termen lung, nu este vorba de a face ceva doar acum si gata, copiii astia sunt fericiti ! Nu ! Munca asta nu se termina niciodata.

Mi-a placut sa fiu parinte asa ca imi place sa fiu dascal, imi place sa invat oameni, asa ca nu pot sa zic ca astea au fost schimbari. Au fost doar o punere in aplicare a modului meu de a fi. Tot timpul am invatat copii sa daseze asa ca ii invat pe ai mei sa fie oameni a venit cu o oarecare pregatire de dinainte.

Cum ti se par metodele de parenting din România față de cele din Columbia?

Wilmark:

Din pacate nu am trait in Columbia atat de multa vreme si daca ne referim la metoda de parenting pe care au avut-o parintii mei cu mine fata de ce ape care o am eu acum este destul de radicala. Dar din cauza ca nu vorbim de perioada contemporana, nu cred ca mai sunt relevante. Nu stiu cum e sa fii tata in Columbia in vremurile astea.

Cum sunt împărțite responsabilitățile de parenting intre tine si sotia ta?

Wilmark:

Cum sunt impartite ?!? Nu stiu daca as putea sa spun jumate – jumate ! Incercam fiecare sa acoperim cat de mult de poate. Asta pot sa spun ca da ! E o implicare din partea amandurora in chestia asta. In cuplu am invatat un lucru : chestia asta cu rolurile mi s-a parut una dintre cele mai importante. La un momentdat am mers pe ideea ca eu sunt cel care educa. Da !

Dintr-un punct de vedere as putea sa spun ca da, asta e rolul meu. Dar ce imi dau seama este ca de regula copiii petrec mai mult timp cu mama, iar ea este , de fapt exemplul dupa care se iau copiii.

Tatal, in schimb, e pur si simplu un fel de mediator. Un fel de om care se asigura ca ceea ce spune mama, cuvantul ei, va fi respectat. Un planificator mai bun. Pentru ca aici vorbim poate despre doua gandiri diferite : cea emotionala si cea logica si atunci incerci sa gasesti o medie.

Ce constat eu insa, in schimb, este ca mamele au o o comunicare mai emotionala cu copiii,  ei profitand de acest lucru, insa acest lucru nu functioneaza si cu tata pentru ca este destul de clara comunicarea logica. E alb, sau negru : » Mergem, sau nu mergem ?!? » » Am vorbit la ora asta, sau la ora cealalta ?!? » Lucrurile sunt simple.

Da, sotia mea si cu mine incercam sa ne impartim, in masura in care putem, ca sa le acoperim pe toate. Cam asa e la noi.

Foto Arhivă personală

Care sunt cele mai importante valori pe care ti le-au insuflat parintii tai si pe care ai vrea sa le transmiti mai departe copiilor tai?

Wilmark:

Wow ! Pai : Respectul, cred ca este una dintre cele mai importante valori pe care le-am invatat. Sa respecti adultii. Sa iti respecti parintii, bunicii. Apoi integritatea. Sa fii corect. Sa fii cinstit. Sunt multe lucruri.

Pentru ca intrebarea ta este foarte bine pusa : « Pe care ti le-au insuflat parintii »

Majoritatea parintilor doar spun : » Fii asa, sau fii asa ! » dar cand tu il vezi pe tata ca zice : « Nu minti ! » Dar cand suna telefonul iti spune : » Zi-i ca nu sunt acasa ! “ de aceea cuvantul”insuflat este atat de bine pus in intrebare. Integritatea.

Tu vezi cum reactioneaza parintii la diferite situatii si tu, ca si copil, nu vei fi altceva decat ce ai vazut la tine acasa. Asa ca si  asta este un alt aspect pe care l-as mentiona : corectitudinea. Onestitatea e importanta. Nu stiu daca pot sa zic ca este o valoarea, sau o calitate neaparat. Sa fiu intelept. Sa judec cu blandete anumite lucruri.

Cred ca mai degraba asta le-as putea insufla : bunatate, generozitate, pentru ca nu totul este despre a primi , lucrurile mai sunt si de dat. Nu poti sa inveti oamenii sa dea. Multora dintre ei, daca le dai, nici nu stiu sa primeasca. Trebuie sa si primesti, sa si dai. Si sa inveti sa dai. Daca nu inveti sa dai, s-ar putea sa nu fie bine primit.

Iubirea !

Evident ! iubirea face parte dintre lucrurile care raman. Un copil care se simte iubit, si asta am citit-o undeva .Cred ca suntem singura specie care daca nu are afectiune moare. Asa ca iubirea e foarte importanta si , Slava Domnului, datorita mamei mele pot sa spun ca am avut foarte, foarte multa iubire. Datorita ambilor parinti, mai bine, sau mai rau, in mai multe momente , sau mai putine, depinde de intervalul de viata, increderea. Asta imi doresc tare mult sa le insuflu : increderea.

Probabil unul dintre sfaturile pe care le-as da oamenilor care doresc sa il primeasca : Avem nevoie de o societate cu copii care cred in ei. Care sunt siguri pe ei. Care viseaza si cred ca pot sa isi indeplineasca visele. Care cred ca pot sa reuseasca in viata. Si asta se va intampla incercand. O sa mearga o data, o sa vada ca nu merge, poate pentru ca in viata este vorba mereu despre incercari, dar important este sa aiba incredere in ei. Sa insufli incredere intr-un copil este cred cea mai frumoasa unealta pe care poti sa i-o dai copilului ca sa reuseasca in viata.

Daca ar fi sa le dai copiilor tai un singur sfat ca sa se descurce in viata care ar fi acela?

Wilmark:  Sa aiba incredere in ei. Asta ar fi sfatul meu.